Daca am inceput blogul fara a spune prea mult despre mine iata ca a venit vremea si pentru
aceasta incercare. La inceput nu am facut-o pentru ca nu simteam, acum o fac in speranta ca asa
voi afla si eu mai multe despre mine. Nu garantez veridicitatea sau luciditatea  aspectelor ce
urmeaza a fi prezentate.
Privind din punctul de vedere al celor care m-au cunoscut se desprind cateva idei despre mine:
- cateva reprezentante ale sexului feminin au zis ca am o privire malefica.
- un prieten imi tot zice"dracu" desi l-am rugat in repetate randuri sa inceteze.
- ceilalti au o atitidine rezervata fata de mine. nu face nimeni excese de sentiment fata de mine dar nici
nu ma uita definitiv intr-un colt..
Dar cam atat..mai mult nu am dedus din atitudinile celor apropiati.
Acum ar trebui sa spun ce cred eu. Pai treaba sta cam asa. Din punct de vedere fiziologic fac umbra pamantului
in diferite forme de aproximativ 25 de ani. Daca nu s-a dedus pana acum, mama m-a facut baiat.
Pe parcursul existentei m-am ocupat cu diverse chestii si nu mi-au placut prea mult mai nici una dintre ele.
Am avut un vis si inca il mai am. Sa fac radio. Dar pentru asta trebuie sa vrea si altii. In ultima vreme am primit semnale pozitive si acum ar cam fi momentul sa demonstrez ca merit. Ramane de vazut.
Imi mai place mie asa sa fac si poze. Dar nu m-am remarcat cu nimic. Nici nu tin neaparat. E ceva mai mult
pentru sufletelul meu. Zodia care imi guverneaza destinul e Berbec. Nush daca e bine sau e rau dar ma bucur ca nu a iesit mai rau.
Am mari probleme cu ordinea si disciplina si asta probabil ca se observa in insiruirea ideilor.
Altceva despre mine... probabil intr-un episod urmator pentru ca acum m-am plictisit sa dau raportul.

A inceput sa curga la vale !!!!

Constatare de ultim moment: am inceput sa uit normele gramaticale si ar cam fi timpul sa mai arunc un ochi in DOOM.

Dupa ce m-am apucat eu de chestia asta cu blogu` am avut unele revelatii. Nu majore, dar
am inteles ca frica continua in care ai fost invatat sa traiesti din frageda pruncie ajunge sa te
afecteze eficient. Satul de a-mi pune mereu probleme morale, sau pur si simplu legate de
viata mea in raport cu masa sociala inerta(oieristica), am hotarat sa schimb macazul. Si cand spun
asta nu ma refer la vreo reinventare tardiva, ci pur si simplu la a fi eu netrecut prin sita pseudosistemului
educational, a sistemului mediatic, a propagandei religioase, etc. Doar eu cu propriile instincte atat de umane
si naturale incat nimeni nu are dreptul sa le invinovateasca de ceva. Si eu pot multe, am cu ce !!!. Si fiecare
dintre voi e la fel ca mine. Suntem frumosi, destepti si capabili de lucruri marete. Trebuie doar sa uitam ce am
invatat si sa ne gasim pe noi. Va invit la o calatorie in viata fara griji ci plina de iubire pura.
Dar pentru asta nu trebuie sa mai ganditi pentru binele societatii, este necesar sa va ganditi la binele
primordial, la binele fiecaruia dintre voi, la libertatile voastre, la modul in care doriti sa va exprimati.
Uitati ce e bine si ce e rau, uitati sa ganditi dupa cum v-au invatat. Incepeti sa simtiti!!!

Angoasele existentiale rod din temelii orice minte cat de odihnita sau bine hranita ar fi ea. Te uiti in oglinda si in 99% din cazuri nu esti de acord cu imaginea baloasa care te ataca zici ca nu ar fi a ta si ar fi trait cu tine din prima zi si s-ar fi hranit pe baza lingusirilor pe care egoul tau le-a primit din primele secunde:"Vai doamna, ce copil frumos, sa va traiasca, o sa rupa inimile fetelor!"
Si pornit in lume cu mentalitatea de Don Juan ai zis:" Gata, daca astia zic asa o sa-mi iasa, o sa am bani, femei sa imi perpetuez gena mareata, case, masini, impliniri spirituale si tot ce isi mai poate dori un om ca mine".
Insa, la iesire pe marea poarta te-a lovit viscolul in freza si te-a aruncat ca pe o scama. Dar ai zis ca a fost doar o mangaiere prieteneasca putin exagerata. Nu vreun semn de agresiune." N-a vrut sa ma darame, dar extaziat ca m-a vazut m-a palit mai tare pe umar".
Anii au trecut si paliturile au continuat. Nu le-ai luat in seama. Ca na..tu esti tata lor..ti-au zis asta parintii, bunicii, unchii, matusile, verisoarele, chiar si tanti aia cand stateai cu mami la coada la paine.
Dar nimic, nimic chior..toba bate acelasi ritm de prea mult timp. Ai da si tu in ea..sa o scapi de monotonie, dar nu prea le ai cu contratimpii.
Si atunci vine solutia ingenioasa purtand euforizantul sticker"AS SEEN ON TV".
Iata cum in 5 pasi simpli vei duce la implinire planurile ce au zacut in tine parca din vremuri ancestrale:
1. Nu iubi prea mult ca o sa ti se aplece si mai tarziu nu o sa mai poti
2 Incearca-le pe toate ca sa te poti consola ca ai incercat macar
3 Bea cat mai multa apa. E chiar buna.
4 Priveste mai mult in jurul tau ca sa-ti dai seama ca altii care nu fac asta o duc mai rau ca tine.
5 Nu trai doar cu speranta. Implica-te. Ca sa poti pune la cv la cate proiecte marete ai participat

Bonus: Respira cat mai mult. Aerul e singurul lucru inca gratis si fara ratie.

Vai..dragostea.Acel sentiment maret, acea stare unica prin care am trecut cu toti pe parcursul existentei.
Cat o iubesc. Doar ca, lipseste cu desavarsire. Incercarile aberante de a o gasi prin metode gen: iesit in oras,
mers in cluburi, iesit la mondenitati, fraternizat cu colegele de munca, ajutat persoane aflate la ananghie, facut
pe amuzantul(a se citi bufon) nu au reusit decat sa adanceasca impresia ca ma lupt cu moril;e de vant. Drept
vorba buna, unii mi-au zis ca vine singura si sa nu fortez nota. Am ascultat dar tot nimic. Poate ca la mine are intarziere
din cauza vremii neprielnice. Dar ar insemna ca traiesc de ceva vreme in locul cu cea mai proasta vreme de pe pamant.
Sa ma mut? Unde? Nici asta nu am elucidat.
Ei, si iata ca..trecand prin toate aceste ganduri ce mi-au macinat o parte din stolul de neuroni am ajuns la concluzia ca:
in bere nu se gasesc ace, in sentimente nu se gasesc sensuri, in incercari nu se gasesc raspunsuri si marea loterie nu este decat de partea unor oameni gen Ogica sau alti ignoranti.
Si inca ceva... nevoia te invata 

Nascut in vremuri de restriste, cand inca se mai dadea paine pe cartela..ba chiar iti dadea si jumatate de paine, desi nu am prins prea mult acele vremi am ramas cu sechelele de rigoare. Ca urmare acum am senzatia dubioasa ca toate se dau pe cartela. Au fost unii care ziceau ca se da fericirea in rate. Eu corectez, pe cartela. Si cine se "descurca" ia mai multa. Nu va ganditi ca e vorba de vreo depresie pre sau post-traumatica. E doar o senzatie ciudata si nesimtita care paveaza drumul spre plafonare. Cu soriciul in gat si balonarea in matz iata-ma si pe mine calare pe marea miscare blogarista. De acum incolo, in functie de directia vantului o sa ne miscam unduitor pe ritmuri mai putin autohtone. O sa incercam sa dam cu ciocul si sa iesim din coaja, dar nu inainte de a ne inghiti galbenusul. Deci..a inceput sa curga la vale.